cuvinte

cu viata

Email

klara@cuvintecuviata.eu

ADELUTA PERSONAJ DE TELENOVELA

ADELUTA PERSONAJ DE TELENOVELA

“Viaţa bate filmul“ a zis cineva, n-am nici cea mai vagă idee cine. Am crezut că e o expresie din-aia deşteaptă de pe net, dar viaţa însăși mi-a demonstrat că nu e aşa. Totul a început ieri când Adeluţa m-a invitat la o cafea.

“Hai că vin“ zic eu convinsă că vom sta relaxate şi vom bea o cefeluţă bună şi aromată, vom face lucrul acela ruşinos care a devenit interzis în public (adică vom fuma) şi Adeluţa îmi va povesti impresiile ei din ţările calde din care tocmai s-a întors.

Nimic mai fals! De fapt micul meu univers a fost bulversat, serios zdruncinat și izbit de toți pereții, iar viaţa mi-a arătat cât de tare poate bate filmul. Si eu care credeam că e o pacifistă!

Mai întâi amica mea Adeluţa mi-a arătat tone de fotografii cu peisaje exotice – că aşa-i în ţările calde şi după vreo două ore de delectare a nervului optic zice cu nonşalanta-I specifică:

-Să-ţi mai arăt nişte fotografii!

Aoleu! Alte fotografii? Am zis în gând, nu cu voce tare căci sunt o fată educată şi am învățat că întâi gândești și mai apoi vorbești. Am făcut imprudenţa să mă uit. Urmarea? Am vărsat bunătate de cafeluţă pe bluziţa mea cea albă și proaspăt achiziționată, am spart ceşcuţa de porţelan moştenire de la bunica şi m-am ars cu ţigara. In fotografii, lângă Adeluţa nimeni altul decât Matei!!! Matei, marea iubire a Adeluţei stinsă în orgolii după ce mai întâi a stat la macerat în suc propriu. Matei, cel după care Adeluţa a suspinat vreme îndelungată de mă şi miram de unde mai are atîtea suspine și lacrimi, și-a smuls părul din cap susținând ulterior că așa-i tunsoarea și s-a tăvălit pe jos că pe sus n-avea cum. Matei, cel care a dispărut fără sens, brusc şi dintr-o dată din viaţa Adeluţei.

Pfff! Ce întorsătură! Eu mă dusesem doar să beau o cafeluţă, nu să vizionez şi un serial lacrimogen! In episodul trei am aflat că Matei n-a avut nici cea mai mică intenţie să dispară brusc şi dintr-o data din viaţa Adeluţei chiar dacă se certaseră. Ba mai mult decât atât în repetate rânduri a cochetat serios cu idea de a-și face breton la vene. (Copiii ăștia ar fi trebuit să facă un curs de hairstylist) Ca în orice telenovelă care se respectă și și-a permis să angajeze un regizor bun toată vina îi revine soartei. Mie deja mi se pare foarte suspectă soarta asta a Adeluţei, dar nu comentez nimic de frică să nu-i vină s-o pună de vreun complot cu soarta mea. Uneori e mai bine să stai în banca ta și să-ți vezi de treabă. E drept că Matei a fost supărat câteva săptămâni, dar la un moment dat după introspecții serioase și analize minuțioase (a făcut chiar și o radiografie) a constatat că e îndrăgostit și i-a trecut supărarea, așa că în Seara de Ajun s-a prezentat la ușa iubitei cu un mare buchet de flori (aproape să facă hernie cărându-l), un inel cu diamante (aici n-a mai făcut hernie) și o cerere în căsătorie îndelung repetată în oglindă și perfect însușită. Cu un zâmbet larg pe față și cu inima și mai larg deschisă a sunat la ușă. A sunat de mai multe ori până când i-a deschis. Nu Adeluța, ci un cetățean aproape îmbrăcat cu un prosopel mov înfășurat în jurul mijlocului tras printr-un inel de butoi. ”Cred că am greșit apartamentul!“, a reușit el să verbalizeze într-un final după îndelungi rugăminți adresate creierului propriu și personal și celorlalte organe implicate în procesul vorbirii. “Eu sunt sigur că da! “, a replicat cetățeanul cu prosopel mov și i-a trântit ușa în nas. Tavanul, casa scărilor, casa liftului, cele 5 etaje de deasupra, cerul și tot ce-o mai fi fost deasupra s-au prăbușit fără preaviz în capul lui Matei și peste toată ființa lui, în toate planurile existențiale.

Acum e momentul acela cu muzică sfâșietoare în care viorile plâng cu pasiune, clapele pianului sughiță până la leșin, iar corzile harpei tremură, se zbat și se-ncurcă-ntre ele, urmat de zece minute de reclamă și genericul de sfârșit de episod. Pauză până mâine. Așa e cu telenovelele.

“Suntem absolut neputincioși în confruntarea cu absurditatea imprevizibilului existențial“. Am citat un clasic în viață, persoană importantă nu spui cine că nu mi-a dat voie. Nu știu cum și de unde a aflat chestia asta, dar mi-a plăcut maxim și în plus se potrivește perfect cu telenovela. Adică e ca episodul în care personajele principale au trăiri intense, mai intense decât în restul serialului, țipă în cele patru zări de durere, se zbat haotic și apoi leșină, iar creierul lor face o singură și unică sinapsă din care rezultă obsesiv chipul iubit. Tot cam așa a fost și-n cazul acestei telenovele. Brrr! Nu știu cum a fost cu Matei, da` cu Adeluța a fost într-un fel. Nu vreau să-mi amintesc pentru că… nu vreau. Așa nu vreau eu.

Gata cu expresiile elevate că începe episodul următor. Ce se întâmplase? Forțată de soarta aia labilă psihic, ca să nu moară de inaniție ea, papagalul Papi și hamsterul Harry, Adeluța a vândut apartamentul la două săptămâni după presupusa dispariție în ceață a lui Matei. Deși amândoi erau dotați tehnologic corespunzător cu telefoane cu butoane și nu cu manivelă, orgoliile umflate probabil de plâns au făcut ca tastaturile să se blocheze. Intrucât epoca porumbelului voiajor a apus demult căile de comunicare au fost închise. In acest context pauza dintre Matei și Adeluța a durat șapte ani apocaliptici. Cu adevărat magică cifra asta pentru că urmează clar apogeul telenovelei. Acum muzica e vesela. Arcușurile viorilor zburdă și freamătă de emoții, pianul este la concurență cu ciocârliile, iar harpa… harpa e în extaz. Din nou pauză de reclamă.

Nu ratați marele final! Ultimul episod din telenovela fenomen care a decimat jumătate din populația planetei Uranus! Matei încă mai avea inelul cu diamante, iar Adeluța îl poartă acum pe deget. Si mai poarta un zâmbet larg pe toată fața. Aproape la fel de larg ca al lui Matei.

 

In loc de epilog: Am fost acuzată pe nedrept că finalul e mult prea previzibil, că e ceva lipsit de personalitate, de originalitate. Normal că e previzibil. Unu -că e telenovelă și toate telenovelele se termină cu nuntă și doi -că așa-i povestea și n-am eu cum să mă bag în viețile oamenilor. Singura vinovată în toată chestia asta este Adeluța care n-a fost în stare să trăiască și ea ceva mai melodramatic, mai plin de substanță și mai demn de Oscar, dar ar putea să-și spele rușinea printr-un divorț răsunător care să țină paginile ziarelor vreo două-trei săptămâni, să-l ucidă pe Matei și apoi să se retragă la mănăstire.

A vous la parole, mademoiselle Adeluța!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.