povesti

cu Adeluta

Email

klara@cuvintecuviata.eu

COZONAC

COZONAC

Lumea cuprinsă de febra gastronomică a sărbătorilor s-a apucat de bucătăreală. Salate boeuf, cu și fără boeuf, mizilicuri, piftii și aspic, fripturi, creme și plăcinte. Pentru că n-a avut cum să evite energiile gurmando-ezoterice, Chef Adeluța a fost și ea atinsă de bagheta inspirațională, dar fiind o demoazelă fină și elegantă nu s-a amestecat cu vulgul și s-a decis pentru o abordare elegantă și plină de stil a momentului culinar. Așa s-a născut ideea unui cozonac. A procurat toate ingredientele, a strâns toată pasiunea de care este capabilă și s-a pus pe treabă.

Incă din zorii cozonacului un mesager subtil al Maeștrilor Înălțați și Ascensionați ai Dulciurilor a atenționat-o că ceva nu funcționează perfect în melanjul energetic. A preparat maiaua și lăsând-o la dospit s-a apucat să scotocească prin podul casei după ornamentele de Crăciun. In acest timp, rămasă nesupravegheată, maiaua a sabotat-o, s-a umflat, a depășit limita castronelului și s-a revărsat, precum Nilul ieșit din matcă, pe masă și apoi pe podea. Adeluța a luat fluviul, l-a băgat înapoi în matcă și a continuat procesul de producție. Făina,  mare intrigantă și ea ca și maiaua, deși a fost instruită cu mare simț de răspundere, a refuzat categoric să se strecoare discret prin plasa fină a sitei și a urmat mai mult sau mai puțin exact traseul fluviului Nil. Deja cozonacul începuse să se manifeste simultan pe mai multe planuri: la nivel grosier, de vibrație joasă,  pe podea și la nivel superior în energii elevate, pe masă, în castron. Singurele care s-au conformat indicațiilor fără să protesteze au fost ouăle,  care s-au amestecat cuminți cu zahărul. Momentul adăugării uleiului a fost demn de filmele indiene pentru că măsura gradată a refuzat să se despartă de ulei așa că s-au aruncat inconștienți împreună în cocă. Bănuiesc un gând sinucigaș. Până la urmă s-au supus sorții crude și s-au separat. Uleiul s-a amestecat cântând cu patos și dor cu aluatul, iar recipientul a aterizat în chiuvetă în pași de dans urmând a fi supus la dușuri calde și reci până când îi vor ieși gărgăunii din coadă. Momentul creșterii aluatului n-are sens să-l detaliem pentru că nu numai că n-a fost spectaculos, dar a fost aproape nesemnificativ, lipsit de intensitate și coerență, în totală neconcordanță cu momentul poetico-cinefil.

Nu-i nimic, a gândit plină de calm Adeluța emanând o stare de za-zen prin toți porii, mai ales prin nasul delicat plin de făină. N-o fi el cozonac, dar cu certitudine va ieși un chec de mare angajament, plin de ingrediente nobile și arome apetisante! N-a fost să fie nici chec. A ieșit ceva, o chestie cu o textură absolut unică și irepetabilă, cu un parfum diafan de vremuri de odinioară, culoare ce îndeamnă ochiul la visare și gust pentru care superlativul e prea puțin. La auzul acestei vești comunitatea cofetarilor și patiserilor francezi a convocat în mare taină, la ceas de seară, o ședință de urgență pentru adoptarea unei strategii care să-i  păzească de geniul creator al Adeluței. Unii au comentat pe la colțuri, complet depășiți de evenimentul declanșator de invidii profesionale și nu numai. “Asta până și când greșește face lucruri perfecte și extraordinare!“ Alții au ajuns pe la spital, fiind grav răniți în amorul propriu de accidentul cofetăresc al demoazelei. Cei care au avut extraordinara șansă să guste au cerut bis și tris.

Atunci omenirea a strigat plină de disperare și patetism: “Nuuu! Fără bis! Tris nici atât! Ce se va alege de lumea asta dacă vom leșina toți  de plăcere și extaz gastronomic?” Cineva s-o oprească pe Adeluța din a mai face lucruri extraordinare, ieșite din comun, sortite să scrie istoria!!!
Vreun amator?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.