cuvinte

cu viata

Email

klara@cuvintecuviata.eu

DIN NOU LA SPITAL

DIN NOU LA SPITAL

Adeluța nu e vreo persoană importantă și/sau plină de bani, asistentă la TV, amantă cu ștaif sau mai-ştiu-eu cine ca să se comploteze împotriva ei, așa că la început n-am crezut o iotă din afirmațiile domnișoarei, dar după ce cercetătorii  britanici au studiat aprofundat faptele am ajuns la concluzia că este posibil.S-o luăm pe firul poveștii. Intr-o sâmbătă ca oricare alta, nu contează nici data și nici ora, Adeluța a fost trăsnită de o durere abdominală.  Abdominală nu abominabilă, deși ar putea fi catalogată și așa. Pfff! Ei și ce, m-am gândit eu. Să fii sănătoasă don’şoară câte de-astea am pățit eu și n-a mai scris nimeni pe niciun blog despre mine! Îți dă mâna să faci afirmații ironice sau răutăcioase când nu e vorba de tine.
Nu știu de ce soarta a decis brusc și dintr-o dată să se joace cu Adeluța. Durerea aceea abdominală abominabilă s-a instalat ca la ea acasă în zona centrală a Adeluței. Întrucât situația era clară: ori durerea, ori Adeluța a fost nevoie de un negociator: spitalul. Au plecat amândouă și tot amândouă au ajuns la locul cu pricina. Adeluța pe riscul ei îmbrăcată cu o pijama verde, nu albastră conform prevederilor legale în vigoare, iar durerea neîmbrăcată. Asta cu pijamaua a fost pe riscul ei. Un risc perfect asumat în circumstanțele date, dar s-a gândit că pijamaua fiind proprie și personală nu mai există varianta să se externeze în costumul Evei. In final s-a dovedit că gândirea ei a fost corectă,  lucru mare având în vedere că toată energia sa era concentrată în bătălia cu madam durerea aia abdominală. Trecem peste faptul că era cât pe ce să rateze internarea întrucât nu avea la ea cardul de sănătate pentru că soarta a fost de partea ei si i-a trimis pe Cineva care a rezolvat prompt problema. Deci soarta nu e numai perversă,  ci uneori face și lucruri bune. Bun, așadar o primă bătălie câștigată în răzbelul cu durerea. Niște perfuzii și injecții au mai câștigat o bătălie. Părea că Adeluța va ieși învingătoare. Doar părea pentru că durerea nu stătea nici ea pasivă, ci văzând că pierde teren și-a ascuns bine de tot originile. Atât de bine încât 5 ecografii făcute pe trei aparate diferite, de trei persoane diferite n-au reușit să clarifice situația. Nu mai zic nimic de asistentele vampir care umpleau eprubete peste eprubete cu sângele nobil al Adeluței. In acest context 2-1 pentru Adeluța. Lupta era crâncenă. Adeluța trântea o bombă cu antibiotice în tranșeele  durerii și  aceasta se adăpostea la rinichi. Încă o bombă și durerea se muta la vezica biliară. A existat chiar și varianta unei operații. Mai corect spus de cinci ori a scăpat ca prin urechile acului de operație. Cum ce operație? Habar n-am ce operație și nici titulara nu știe pentru că nu s-a obosit nimeni s-o informeze, iar ea era prea concentrată pe lupta din tranșee și până s-a dezmeticit să întrebe nu mai era cazul. Se pare că zona centrală a Adeluței era un fel de Fâșia Gaza. După o săptămână s-a semnat un armistițiu. Nu s-a putut pune un diagnostic clar așa că s-a decis externarea și efectuarea unei tomografii sau a unui RMN (nu-mi mai amintesc exact cum s-a semnat armistițiul,  dar cred că s-ar găsi ceva informații pe Wikipedia). De la momentul semnării armistițiului am început și eu să suspectez un complot. Este foarte posibil ca sistemul românesc de sănătate s-o saboteze pe Adeluța, deși n-ar fi corect pentru că don’şoara este o bună plătitoare de taxe și impozite. Dar cine a zis că un complot este corect? La fel de posibil este ca soarta s-o fi luat razna și să dea rateuri. Nu stiu nici eu ce să mai cred! Un lucru e cert: cineva i-a pus gând rău Adeluței. Din dorința de a mai câștiga o bătălie  (nici nu se mai știe scorul!) Adeluța mai bagă niște analize. Mai bine si-ar fi băgat degetele în priză.  N-a aflat nimic nou despre durere, dar a aflat că arată foarte bine,  e verde pe dinafara în schimb pe dinăuntru e putredă toată! Așa i-a zis ei o tanti doctora, care a sfătuit-o să se gândească serios la alte lumi paralele. 

Așadar,  Adeluța a mers la notar să aranjeze una-alta și apoi s-a așezat lungită în pat cu mâinile pe piept și și-a făcut niște selfie-uri. Apoi mi-a trimis pozele pe whatsapp. Le-am privit uimită și m-am simțit datoare să protestez vehement. Don’şoară ești un personaj fictiv, ești creația mea și funcționezi pe principiul eu te-am făcut, eu te omor,  așa că nu faci tu după capul tău! Avem și noi niște reguli de respectat! Da, a replicat ea, dar faptele sunt reale! Reale, nereale treaba e că eu acum n-am bani să investesc în coroane de flori și alte alea și în  plus fără tine se duce naibii de râpă bunătate de blog proaspăt înființat! Se pare că ori sunt foarte convingătoare, ori mă pricep maxim la dejucat comploturi pentru că în mod miraculos Adeluța  nu mai e verde pe afară și putredă pe dinăuntru,  ci e verde toată și jur că nici n-a mâncat spanac și nici nu face fotosinteză! Am doar o vagă bănuială că ar fi putut face o pasiune pentru spital. O fi vreun doctor drăguț pe acolo!

2 thoughts on “DIN NOU LA SPITAL”

  • Deci?
    Este sau nu, vorba despre un doctor dragut?

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.