povesti

cu Adeluta

Email

klara@cuvintecuviata.eu

JOI-JOUR-FIX

JOI-JOUR-FIX

Am ajuns. Ca de obicei nimic n-a fost așa cum mă așteptam. Așa-i cu așteptările, când ți-e lumea mai dragă te lasă baltă! La adresă nu era un colț romantic, uitat de timp, din Bucureștiul anilor 1900. Nu era nici măcar o casă bine conservată și bine întreținută, construită în stil neoromânesc, așa că n-am avut de ales și am coborât plină de distincție în fața unui bloc dintr-un cartier rezidențial nou și cochet. Si pentru mine a fost o surpriză să constat că există așa ceva în București. Si nou și de bun-gust.

E clar că circulau ceva energii subtile și dubioase pe acolo pentru că a fost un coup-de-foudre. Ceva mi-a zâmbit, iar eu am clipit rapid de câteva ori și am roșit ușor în obraji. Nu, nu, sigur n-a fost cineva, ci ceva! Poate semi-întunericul sau poate o aliniere mistică a blocurilor cu vreo constelație celestă ocultată!

Complet amorezată de zonă am apăsat butonul soneriei. Aveam deja montat pe față un zâmbet foarte politicos, ușor ștrengar, ușor reținut.  Ușa s-a deschis, am urcat la etajul unu și norocul meu că am o bună relație, îndelung exersată, cu zâmbetul meu social! Întreaga istorie a feminității stătea în pragul ușii! Nu vreau să-l concurez pe Balzac în ceea ce privește descrierile, așa că voi scrie pe scurt: orice ați văzut, citit, studiat despre feminitate se afla acolo. Nu era prea mult, nu era prea puțin. Tante Olga a zâmbit și ea și m-a poftit politicos să intru. Am uitat de planul cu sfertul academic fiind luată prin surprindere de ceea ce era în salon. Cineva, cu intenție sau fără, vărsase Yin-ul în încăpere. Si nu orice fel de Yin. Din acela cu certificat de calitate, cu instrucțiuni de folosire și cu termen de garanție nelimitat. Știi cum e atunci când e să fie? Ei bine, exact așa a fost și integrarea mea în peisaj! Pai, da! Mi-a zis mie Cineva că sunt femeia perfectă și am luat-o în serios! Acum e treaba lui să se descurce cu asta și să gestioneze situația!

De Adeluțá, ce să mai zic? Era și ea de acolo, din peisaj! Uitase complet de cei 20 de ani de bărbăție. A luat discret și cu grație platoul cu bomboane de şocolată și peste câteva minute le-am văzut frumos aranjate pe un platou de argint.

CUVINTECUVIATA1

Dacă zona m-a surprins plăcut, locuința m-a surprins și mai plăcut. Doar o amintire discretă a dantelelor și brocartului la care mă așteptam și o sugerare rafinată a anilor ’20-’30 (cu 1900 înainte). Dar am promis că n-o să fiu Balzac și am de gând să mă țin de cuvânt.

Adeluțà-gazda perfectă era urmărită cu mare atenție și discreție de Tante Olga, care, mi-a fost foarte clar, încă mai lucra la cizelarea acesteia. Chestii de finețuri!

O studiam și eu cu maximă discreție și la un moment dat un gând năstrușnic a prins glas în capul meu și-n mintea mea.

Tante Olga o pregătește pe Adeluțà pentru vreun Făt-Frumos de mare angajament! Gândul a prins din ce în ce glas până când mi-am amintit că Adeluțà avea deja un Făt-Frumos de care-mi mărturisise că e cam amorezată. Ea-mi spusese “cam”, iar eu n-am contrazis-o deși aveam o bănuială că era din ce în ce mai amorezată și mai fără “cam”. E drept că îl chema Moș  Crăciun (știți povestea), dar timpul Crăciunului a trecut. Aproape că a venit primăvara și nu mai e vreme de sanie. Deja în mintea mea se punea de-o ședință de consiliu pentru elucidarea enigmei. Să fi dispărut Moș Crăciun? Asta n-ar fi de bine pentru că inimioara Adeluțéi e foarte sensibilă. In plus nici ea nu dădea semne de vreo dramă. Să fie jour-fix o nouă variantă a cafeluțelor vărsate pe cămășuțele albe? Vai de mine! Nu mai am nicio cămăşuță  albă! Să joace Adeluțà la dublu? Exclus, nu-i genul ei! Eram într-o dilemă maximă, iar ședința de consiliu în mare impas.

Atmosfera caldă, calmă și veselă nu-mi era de niciun folos în găsirea de indicii. Nici sateliții americani și nici cei rusești nu-mi transmiteau informații. Conversația spumoasă și detașată a doamnelor prezente la jour-fix era singura care-mi ținea în frâu neuronii hotărâți să producă un scurt-circuit de proporții, fapt ce ar fi lăsat în întuneric toată zona de sud a României. Exact în momentul în care situația părea scăpată de sub control, ca de obicei, elucidarea enigmei a venit de la însăși Adeluțà.

 

2 thoughts on “JOI-JOUR-FIX”

  • Sa inteleg ca este cu “va urma”?
    Sau nu m-am prins eu?

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.