cuvinte

cu viata

Email

klara@cuvintecuviata.eu

NO COMMENT

NO COMMENT

”Am să te caut eu” răsună obsedant ca o placă zgâriată într-un patefon vechi înțepenit în timp replica în mintea Adeluței. E mai mult de o lună de când picătura chinezească își sapă drum perfid printre emoțiile ei. Aproape că simte fizic cum rezerva emoțională se consumă. Parcă ar fi în concurență cu rezerva de petrol a Pământului așa că își caută cu disperare alternative. Mi-am pus cămașa de tablă și şorțul antiradiații, mi-am luat inima în dinți și am riscat o nouă sesiune de cafea. Sunt deja călită și nu m-am lăsat păcălită de zâmbetul perfect pe care-l poartă printre oameni cu grația de care numai ea e în stare. “Care e mercurialul zilei don’şoară?”, risc eu o abordare detașată. “Nimic nou sub soare”, vine replica ei plată și fără intonație. Simt și eu pe spate fiorul acela rece despre care am citit prin cărți și-mi spun în gând că de data asta e groasă. Atunci hai să discutăm despre vechiturile din talciocul lui Taica Lazăr. Da, avea dreptate, nimic nou sub soare. Într-un ceas pe care nici nu știu cum să-l mai denumesc acum, la o petrecere prin care firma la care lucrează Adeluța aniversa 10 ani de la ceva, cineva a potrivit două piese într-un puzzle. A fost pus și un magnet foarte puternic. Așa l-a cunoscut Adeluța pe Dinu. Cum a apărut perfecțiunea în viața ei numai cineva-ul ăla cu piesele știe! Băi, până și numele era numele ei preferat! Friptă de mai multe ori când cu supă,  când cu ciorbă la început sufla în iaurt cu toți plămânii, numai că părea stupid să tot sufli într-un iaurt evident scos din frigider. De la faza cu magnetul zilele Adeluței începeau cu “Bună dimineața 🌞!” și se terminau cu “Te pup de noapte bună!”. Pentru necunoscători acestea erau mesaje de la Dinu. Între cele două mesaje se petreceau tot felul de chestii e drept că mai mult virtuale pentru că Dinu lucra la Sofia, dar se petreceau. Işi povesteau cu lux de amănunte tot ce au făcut în fiecare zi, cum prindeau câte o “fereastră” se întâlneau ba la Budapesta, ba la Viena, ba la Paris, în funcție de inspirația lui Dinu, pentru că el organiza întotdeauna totul. Să fiu sinceră se cam întâlneau, cam des deschideau ferestrele și de aceea l-a un moment dat chiar m-am gândit sa nu răcească pentru că se stricase vremea. Nu-ți face griji, îmi spusese Adeluța, sunt fată mare! Însă viața nu e numai roz. Taman în ziua în care ar fi trebuit să plece în plimbare la Bran el a fost chemat de urgență la serviciu, dar ea este foarte înțelegătoare. A mai curs ceva apă pe Dâmbovița și ceasul rău-pisica 13 exact cu o zi înainte de o “fereastră” care ar fi trebuit să se deschidă la București Dinu a fost mișelește sabotat de mașina firmei la care lucra și n-a mai putut ajunge. Adeluța tot înțelegătoare. Atunci eu m-am gândit că ori a apărut o piesă nouă în puzzle, ori cineva a furat magnetul, dar nu m-am exprimat întrucât lumea zice că sunt prea suspicioasă și sufăr de scenarită. Am încercat ceva tratamente, dar fără rezultate notabile, așa că am renunțat să mă mai tratez și mi-am asumat consecințele. 
Intr-o zi ploioasă de toamnă care în mod logic n-ar fi trebuit să aducă nimic bun, Adeluța a primit de la Dinu o veste-poveste care a strivit fără drept de apel și cel mai mic scenariu născut de scenarita mea. Dinu se repatriază. Țara are nevoie de el. Firma la care lucrează are nevoie de inteligența lui sclipitoare la sucursala din România. In fața acestei răsturnări de situație, plină de uimire, ploaia s-a înecat și a început să curgă de jos în sus. Dis-de-morning Dinu a sunat-o pe Adeluța și i-a spus că și-a încărcat bagajele în mașina trădătoare (n-avea alta) și a pornit-o la drum. Scenarita mea a dat să scoată nasul, dar i-am tras una în mufarină ca s-o potolesc. După 10 ore în care Dinu n-a dat niciun semn, Adeluța a riscat un apel telefonic. “Persoana apelată nu răspunde, vă rugăm să reveniți.” Mai trec 3 ore și Adeluța s-a conformat. A revenit, dar fără folos. Persoana apelată s-a încăpățânat să nu răspundă. Inca 4 ore și același rezultat. N-a mai fost necesară scenarita mea pentru că a intrat în funcțiune imaginația Adeluței. Scotea imagini după imagini da’ ce zic eu imagini, romane fluviu, seriale de benzi desenate pline de răpiri, mafioți, extratereștrii, accidente de circulație, versanți de munte prăvăliți, cum se zice “femei răsturnate și mașini goale”! În aceste condiții hollywoodiene, în rol de drama queen Adeluța riscă un sms. “Unde ești? S-a întâmplat ceva?” Se pare că demersul ei a avut succes. Dinu i-a răspuns : “Am să te caut eu.” Punct.

3 thoughts on “NO COMMENT”

  • Ha, ha, ha! Mie mi.a spus “Scuze, nu pot sa raspund acum, am foarte mult de lucru” :)) … Era intr.o duminică pe la ora 20 :))))

    • Foarte suspect! Duminica nu se muncește!

      • Asa mi.a spus şi mie bucățica de inteligență pe care o dețin … Mai ales că îi ştiam programul. Poate a avut dreptate sărăcuțul, dar azi e miercuri şi … n.a ieșit încă din birou :)) Aşa că tind să mă bazez în continuare pe intuiție :))

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.